Probabil prima idee ar fi să-l numesc Ursan The Phone. Apoi, m-aș mai gândi un pic. Și l-aș numi Ursan Phone. Ursan Phone 1 eventual. Dar nu, și numele ăsta e prea lung, așa că l-aș numi UPhone. Cu U mare ca să nu fie copie după ”i”-ul mic de la iPhone. Iar în jurul acelui U mare din față să pot realiza o adevărată poveste de branding, unde U mare să însemne că am un U (you) mare concentrat pe tine, adică pe utilizator. Rahat, în primul rând, dacă aș lansa un telefon i-aș pune un nume scurt. Ca să-l rețină lumea. Și să-l pronunțe rapid.
Apoi, m-aș orienta către design. E lege. Oamenii cumpără în primă fază din emoție, nu din rațiune. Așa că m-aș concentra pe treaba asta. Fără să omor rațiunea, bineînțeles, că apoi intervine fenomenul numit ”remușcarea cumpărării”. Nu vrem acest fenomen, să ne înțelegem. Dar m-aș arunca către un design frumos ochilor și plăcut mâinilor.
Până aici cam asta fac toți. Mă rog, aproape toți. Da, aș folosi mai degrabă aluminiu nevopsit (nevopsit, ca să nu se zgârie imediat). Fără sticlă. Că se sparge repede. Și o fi ea plăcută la atingere, dar sticla e genul ăla de lucru care te face să te doară sufletul după 3 luni când ai reușit în sfârșit să nu mai ții atât de mult la telefon și să-l scapi accidental. Și să-l spargi. Și să-ți găsești argumente în fața ălora care îți zic că au un rahat de smartphone pe care l-au scăpat pe jos de atâtea ori și n-a pățit nimic. Știu, nu înțeleg ei cum stă treaba, dar tot te simți prost că trebuie să le explici niște chestii unor extremiști. E ca și cum ai vrea să-i treci pe ăia de la ISIS la creștinism. Așa că stai jos, mai bea o bere și citește în continuare.
E clar că dacă ai vrea să faci un telefon nou nu poți decât să pui Android pe el. E singurul open decent. Că ăia de la Apple nu te iau în echipa de producție dacă nu ai trecut toate testele de inteligență din interviu. Iar la Microsoft se vorbește deja prea multă română printre angajați. Glumesc. Dacă nu e deja evident.
Și după ce aș face acest flagship bestial, ghiciți ce? Nu m-aș concentra să-l vând ca tot unitar. De fapt, aici apare cuiul lui Pepelea. Nu, nu m-aș concentra să-l vând imediat. L-aș gândi cu accesorii. Multe accesorii. Și multe povești de utilizare a accesoriilor. Mai exact, aș transforma fiecare accesoriu original al UPhone-ului meu într-o poveste. Iar fiecare poveste să fie atât de bine realizată încât să creeze niște emoții și sentimente în sufletul potențialului meu utilizator. Atenție, în suflet, nu în creier.
Pentru că degeaba lansezi tu un super smartphone dacă nu vine cu accesorii faine care să-l completeze. Te aștepți ca toți producătorii să se înghesuie la fabricat accesorii așa cum se întâmplă la iPhone? Greșit. A trecut vremea aia. Simte-o. Creează povești de utilizare cu telefonul ăla. Ok. Acum fă și niște accesorii să facă povești separate. Doar așa te poți adresa nișat. Doar așa te poți adresa utilizatorului exact acolo unde îl ”doare” sau acolo unde își ”dorește” așa mult încât să schimbe ce a folosit până acum cu noul tău produs revoluționar. Altfel sunt bani cheltuiți aiurea pe marketing și lansări cu fast. Hai să nu lăsăm ”concentrarea pe utilizator” doar la nivel declarativ într-o prezentare sau într-un set de valori atârnat de pereții companiei. Să fie până la capăt.
Articol ”la frustrare” scris după ce am alergat cu al meu ”mare” Nexus 6 în buzunarul unor pantaloni scurți (nu există accesorii decente, eventual originale, pentru a alerga cu un Nexus 6 în pantaloni scurți).
Daca as lansa eu un smartphone as incepe sa ma gindesc la dorintele utilizatorilor, sa ofere flexibilitate in alegerea componentelor in genul alegerii placilor de baza & procesor la un calculator home-made, adica sa pot sa aleg un procesor relativ slab si sa-i pot pune un display relativ mai mare (adica fix invers cum fac producatorii din ziua de azi), sa pot sa-i schimb usor bateria sau eventual sa vina la pachet cu o baterie externa, evident daca s-ar putea sa egziste o baterie care sa tina 3 zile si nu o zi, sau 0,75 zile, carcasa sa fie din plastic de calitate (fibra de carbon e exagerat de scumpa), sa vina din start cu o cartela SD de 64 giga, si sa aibe un Android usor customizat in partile esentiale, adica sa fie curatat de absolut toate aberatiile care nu au nici un sens, urmand ca fiecare sa-si puna pachete de aplicatii dupa bunul plac (posibil sa fie dotat cu alt sistem de operare, nu neaparat Android), ufff si lista ar continua la nesfarsit… Din pacate doar pe hartie vor fi valabile aceste impresii, pentru nimeni n-o sa se apuce sa faca asa ceva. Chiar daca ar avea succes !
De ce nu Utel ?
Ai iesi din clasicul tipar cu “phone”
Uite, si mai bine. Nume scurte se găsesc :)