Cum să nu îți motivezi echipa în situații de criză?

Povestea are la bază fapte și persoane reale, așa că am să le protejez intimitatea spunând doar că vorbim de un manager a unei echipe de 7-10 oameni. E despre motivarea echipei. De fapt, e despre cum nu îți motivezi echipa în situații de criză, că e plin internetul de articole bune despre motivarea echipelor. Căutați-le, citiți-le. Eu am să vă vorbesc acum doar despre cum să nu-ți motivezi echipa în situații de criză.

Era acum câțiva ani un manager care s-a trezit că trebuie să conducă un grup de 7-10 oameni. Nu contează sectorul de activitate. Ei bine, managerul ăla reușise la un moment dat să formeze o echipă din acel grup, pentru că în momentul când a preluat conducerea, nu era vorba decât despre un grup. Rezultatele au început să apară, iar managerul respectiv primea din ce în ce mai multe resurse, laude și beneficii din partea conducerii. Era un caz fericit. Nu trebuia decât să performeze în continuare împreună cu echipa.

Însă odată cu laudele, beneficiile și resursele a apărut autosuficiența și apoi lenea. Era mult mai permisiv cu membrii echipei, se implicase emoțional mult prea tare, iar calitatea serviciilor începuse să scadă. Superiorii au mirosit imediat ce se întâmplă și o perioadă bună de timp au încercat să îndrepte frumos lucrurile. Cu feedback, cu suport, cu sfaturi, cu de toate.

Însă era mai confortabil pentru managerul respectiv să aleagă calea autosuficienței. Era aproape venerat de către membrii echipei sale. Aceștia erau în stare să facă orice pentru el.

Sosise totuși timpul ca superiorii managerului respectiv să pună un ultim deadline. De data asta era vorba de renunțarea la colaborare. Managerul care devenise între timp neperformant se aștepta oarecum la asta. Rezultatele scăzuseră prea mult, însă vestea că va fi dat afară dacă în 60 de zile nu ajunge măcar la rezultatele x și y, ca să se vadă o urmă de revenire, l-a debusolat.

Cum să nu îți motivezi echipa în situații de criză?

Managerul respectiv a strâns toată echipa și a prezentat public mailul în care era amenințat.

Surpriză!

Nici urmă de motivare. Toată lumea căzuse în melancolie, în tristețe, în resemnare. În frunte cu managerul. Bineînțeles că acel mail a demotivat toată echipa. Nu trebuie să fii neapărat manager ca să-ți dai seama că lucrurile astea nu motivează, așa că nu trebuie împărtășite echipei. De fapt, orice presiune exercitată managerului de mai sus, nu trebuie să ajungă la același nivel către echipa care la urma urmei este singura care poate schimba lucrurile în bine cu direcția și motivația corectă.

Repet, aveau totul pe tavă și culmea, niciodată nu s-au plâns că nu ar fi avut totul pe tavă. Zic culmea, pentru că toți ne găsim motive de nereușită atunci când o dăm în bară. Eu sunt campion la asta :).

Rezultatele erau mult mai slabe, iar calitatea serviciilor scăzuse dramatic. S-a finalizat cu un manager concediat, 2 demisii și un start over mult mai benefic pentru companie, care și-a revitalizat departamentul respectiv mai repede decât ar fi sperat până și cel mai optimist din cei de pe acolo.

Concluziile sunt pentru câmpul de comentarii ;).

Sursă foto: demotivational-pictures.feedio.net