Cum să găsesc un loc de muncă fără să am experiență

Este o întrebare pe care o văd tot mai des și la care cred că am un răspuns: cum să găsesc un loc de muncă dacă nu am experiență? Este o întrebare grea mai ales după ce trăim cu senzația că toți angajatorii ne refuză pe motiv că nu avem experiență. Înainte de asta, o mică istorie personală.

Am început să lucrez de la vârsta de 18 ani pe un post entry level. Am fost angajat ca și consilier vânzări IT. Nu aveam nici un fel de experiență și mă apucasem și de facultate în același timp. Nu am fost angajat pentru că aveam experiență, am fost angajat pentru că eram vesel, aveam o atitudine pozitivă și că păream un băiat serios și muncitor, fără aere de golan sau BMW owner wanna be. Plus că m-am îmbrăcat decent la interviu și am avut grijă să-mi dau jos cercelul din ureche și să-mi ascund niște semne de bună purtare de pe mâini (era în 2005, dar să știți că și acum se mai ține cont de chestii din astea și nu pentru că oamenii de HR ar fi înapoiați, ci pentru simplul fapt că e de bun simț). Asta mi s-a zis după un an de la angajare, nu că mi-aș fi făcut eu această auto-descriere formidabilă. E drept că eram și foarte pasionat de computere, dar eram strict la nivelul ăla de pasiune în care credeam că le știu pe toate și că restul sunt oricum proști, mai ales cei care lucrează în domeniu. După ce am început lucrul la computere mi-am dat seama cât de multe nu știu despre computere, deci cât de prost eram. Dacă era pe nivel de competențe tehnice nici eu nu m-aș fi angajat. Din această experiență în care și eu am fost un tânăr fără experiență care a avut norocul să fie ales pot să zic următoarele chestii celor care caută un loc de muncă, dar nu au experiență.

Dacă vă doriți cu adevărat un loc de muncă, nu încetați să căutați și sigur veți găsi ceva. Dacă vă doriți cu adevărat un loc de muncă care să vă placă, nu uitați că trebuie mai întâi să vă găsiți ceva și să începeți pentru că marea majoritatea a oamenilor nu încep din prima de pe o poziție excelentă, iar aici nu mă refer neapărat la o poziție de conducere (pentru că mulți nici măcar nu-și dau seama că nu le place și nu vor cu adevărat o poziție de conducere, zic doar că ar vrea să fie manageri pentru că așa e trendul).

Dacă vă doriți un loc de muncă încercați să fiți o persoană veselă și optimistă la un mod autentic. Nici măcar în construcții oamenilor nu le place să lucreze cu morocănoși frustrați care se plâng tot timpul, chiar dacă aceștia nu au în fișa postul vreo treabă în relațiile cu publicul. Oamenii preferă în general oamenii cu zâmbetul pe buze. O echipă de depresivi nu a făcut niciodată mai mult decât să găsească argumente incontestabile la expresii precum “viața-i nedreaptă“, “trăim într-o țară de câcat“, “eu n-am avut noroc de părinți bogați“, “ăia se angajează pe pile“, “nu-mi găsesc nimic de muncă pentru că nu am experiență” etc. Probabil sună cunoscut. Și mai trist este că toți oamenii care afirmă chestii de genul ăsta au dreptate pe argumente incontestabile, după cum ziceam. Dar nu-i ajută cu nimic. Cu atitudinea asta nu vor duce o viață mai bună. Așa este, subscriu și eu: viața-i nedreaptă.

Apoi, mai există posibilitatea de a face voluntariat sau a lua joburi sezoniere. Un voluntariat însoțit de recomandări bune (adică cei cu care ai lucrat să nu zică că ai fost un frecangiu) s-ar putea să-ți aducă mai multe șanse să găsești un job mai bun din prima decât un job mai prost pe care l-ai avut în trecut dar de care ți-ai bătut joc, iar vechiul angajator va zice “numai de bine despre tine”. Eu am o vorbă: indiferent ce job ai, dacă nu dai 100% la el, nu te aștepta să dai 100% atunci când vei fi manager, CEO, business owner sau cine știe ce mare om. 1. Pentru că dacă nu ești obișnuit să dai 100% necondiționat la un loc de muncă entry level, sunt șanse mari să nu ajungi niciodată pe propriile puteri CEO sau ceva de gen. 2. Îți strici reputația în piața muncii. Există așa ceva. Dacă te-ai comportat de tot rahatul când șeful tău s-a comportat de tot rahatul cu tine și ai reacționat imatur, ai tras țeapă, ai furat etc. în piața locală de HR se va ști. Și chiar dacă tu erai cel care avea dreptate nici un angajator nu va avea timp să verifice, iar cei mai mulți nu vor risca să te angajeze dacă ți s-a dus vestea că ești o “lepră mică și plângăcioasă” :) Viața e cu adevărat foarte nedreaptă.

Dar vorbeam de cum să găsești un loc de muncă dacă nu ai experiență. Obiectivul acestui articol nu este să te critice pe tine, cel care îl citești. Dacă îl citești înseamnă că ești interesat de ce prostii debitez eu pe aici și ai măcar un dram de dorință. Te felicit. Chiar dacă nu ai descoperit o schemă în 10 pași legată de cum să te angajezi dacă nu ai experiență, măcar ai citit o părere despre piața muncii. Proastă, bună, cum o fi ea, e o părere din care merită să extragi ce crezi că te ajută și să înjuri printr-un comentariu mai jos ce crezi că am greșit. Concluzia mea este că din 100% succes în viață, 80% constă în atitudinea potrivită/pozitivă și abia 20% în know how/experiență (20% absolut necesar pentru succes, dar care cu 80% atitudine se dobândește în timp). Neapărat citiți pe scurt aici și ce am frunzărit de la o prezentare unde au vorbit oameni tari în domeniul afacerilor și resurselor umane.