Cum parcăm?

Recunosc că nu sunt nici pilot de curse, nu am nici carnet de şofer profesionist şi nici nu sunt cel mai îndemânatic şofer în viaţă. Totuşi, sunt destul de atent la felul cum parchez. Parcă e o chestie, aşa, care ţine de bărbăţie.

Am decis să abordez pe scurt acest subiect pentru că sunt foarte mulţi şoferi (bărbaţi şi femei – n-am prejudecăţi de genul ăsta) care îi doare fix la bască unde şi ce fel parchează. Şi nu mă refer la ăia care pun avariile pe o bandă întreagă de circulaţie când ţi-e lumea mai dragă, că toţi mai facem dinastea când ne grăbim şi dispărem de acolo în 50 de secunde :) (dacă stăm mai mult, deja nu se mai pune în categoria menţionată). Mă refer la aia care ocupă câte două locuri de parcare frate!

Aici se nasc două categorii de şoferi, conducători auto, posesori de permis auto … cum vreţi să le spuneţi.

Prima categorie este formată din proşti care nu că nu vor, dar nu ştiu să parcheze. Şi nu zic că sunt proşti pentru că sunt la început de drum şi au semnul de începător pe geam. Începătorii (marea majoritate – cred – sper) au bunul simţ să se concentreze şi să facă ori nişte parcări decente ca să nu deranjeze şi în acelaşi timp să-şi exerseze abilităţile, ori să parcheze un pic mai departe de locul unde au treabă dacă li se pare prea îngust vreun loc în care s-ar putea face lejer o parcare laterală.

Deci nu vorbim de începători. Vorbim de proşti nativi. N-are rost să despicăm prostia firul în 4, dar în mare, aceasta vine din neîncredere în sine şi lipsă de îndemânare, dar şi din prea mare încredere în sine şi ignoranţă.

A doua categorie este formată din nesimţiţi, care la bază sunt oricum proşti. Categoria asta e mai nasoală decât prima pentru că ăştia ştiu să parcheze, dar nu vor să o facă aşa cum trebuie. Ca să vă formaţi aşa o idee, sunt de foarte multe ori oamenii ăia de la volanul Mercedesului ăla E270 model un pic mai vechi, dar nu foarte vechi, Mercedes pe care îl vezi foarte des parcat astfel încât ori încurcă circulaţia pe perioade mari de timp, ori ocupă două locuri de parcare.

Bineînţeles, la această maşină strălucesc deobicei ori o pereche de numere de Italia, ori o pereche de numere de Bulgaria, iar proprietarul parchează aşa pentru că vrea, pentru că poate şi pentru că e şmecher. Nu-i cere nimeni lui explicaţii că doar el este un exemplu pentru puştanii din cartier. Doar nu vreţi să fie vreun exemplu fraierul ăla îmbrăcat la cămaşă care se dă jos dintr-un Reanault Megane în fiecare seară când soseşte de la muncă purtând pe umăr o geantă de laptop.

Poate sunt eu exagerat şi când nu sunt pe grabă fac mai multe manevre ca să parchez cât mai drept/simetric, milimetric lângă bordură şi la o distanţă decentă, dar eficientă faţă de maşinile din jur. Nu cere nimeni asta şi recunosc că nu o fac atunci când sunt super grăbit şi stresat, dar cred că a nu încurca circulaţia atunci când parchezi şi a nu ocupa două locuri de parcare (mă rog, nu că ocupi, dar din cauza la juma` de metru parcată pe un potenţial loc de parcare, altul n-are loc) sunt două aspecte care ţin de bun simţ.

Voi ce spuneţi? Exagerez eu?

P.S.: Nu mă plâng când scriu genul ăsta de articole, că eu oricum îmi găsesc mereu soluţii şi locuri de parcare :), dar sper să mai fiu citit şi de alţii care prin shareuri, twitturi, posturi pe blog şi comunicări verbale directe, etc. să facă ţara asta un loc mai bun.

*Fotografia nu e realizată de mine, dar am găsit-o în atât de multe locuri pe internet încât nu ştiu ce sursă să menţionez. Eventual mă ajută proprietarul acesteia dacă dă pe aici ;).