Copiii gălăgioși din bloc

Pe lângă faptul că am fost și eu copil și nu vreau să știu ce era în mintea vecinilor de la parter când hăhăiam prin scară, acum am ajuns să am efectiv un copil.

Fiica mea, Sara, are în acest moment 3 ani și jumătate. Chiar dacă e în general un copil cuminte, nu pot zice că nu mai are faze în care face gălăgie sau plânge. Vă ziceam în acest articol că pereții apartamentului meu sunt foarte subțiri. Așa cum noi îi auzim pe alții, așa și alții ne aud pe noi. Deasupra avem vecini cu copil.

Mai mic decât Sara cu vreo 8 luni. E clar, cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai neînțelegători. Dar eu înțeleg asta. Așa cum și noi ne trezeam la 3 dimineața ca să-i dăm medicamente Sarei și ea plângea de trezea tot blocul, înțelegem atunci când un copil plânge. E normal. Așa cum nici nouă nu ne convine ca părinți să ne plângă copilul, așa nu le convine probabil nici altor părinți. Așa că la orice tulburare a liniștii de genul ăsta eu chiar mă gândesc la săracii părinți care se chinuie cu acel copil care e posibil să aibă febră, să îl doară burta, să fie bolnav sau pur și simplu să-i crească dinții. Sunt foarte multe variabile pe care nu le poți controla.

Nu credeam că voi înțelege vreodată asta, dar odată ce ai copil, nivelul tău de empatie crește. Sau cel puțin așa ar trebui să fie. Bine, nivelul de empatie e direct proporțional și cu nivelul de educație sau de nesimțire, dar asta e altă poveste.

Acum că am clarificat că n-am nimic cu gălăgia pe care o fac copiii în bloc, o să vă zic altceva. Una e când face gălăgie copilul din motive pe care nu le poți controla și alta e când face gălăgie pentru că tu ca părinte ești ignorant sau pur și simplu nu ții cont de liniștea în bloc. Băi, frate, una e să-ți plângă copilul și să nu ai ce-i face și te înțeleg și mă înțelegi la rându-ți, dar alta e ca la 00:30 noaptea să râdeți, să vă hăhăiți, să aruncați cu mingea prin casă și alte câte și mai câte.

Se aude clar, cristal, totul la noi în dormitor. Fiică-mea nu poate adormi, iar eu la fel. Mai ales că mie dacă mi-a sărit odată somnul, gata, s-a rupt filmul. Și nu vorbim de weekend aici. Vorbim de zile din timpul săptămânii când a doua zia ar trebui să mergem la muncă. Ca să nu mai zic de zilele în care am deplasări pe la Brașov și trebuie să mă trezesc la 4 dimineața. Așa că, legat de gălăgie, hai să nu confundăm inevitabilul și incontrolabilul cu nesimțirea și lipsa de planificare a unor părinți.

About The Author

Gabriel Ursan

Blogger la GabrielUrsan.ro, om de marketing online și dezvoltare într-un grup de companii. Pasionat de online și tehnologie. Soț și tată (de fetiță). Vesel, ambițios, optimist. Apropo, ăsta e linkul meu de afiliere dacă vrei să cumperi ceva. Detalii despre publicitate pe blog găsești aici.

4 Comments

  • Vecina de sus are 2 nepotei, cand vine pe la ea in vacanta e dezastru. Dar pe mine nu ma deranjeaza, ma gandesc cam ce faceam eu cand eram mic ca sigur nu eram un copil cuminte. Oricum pe mine ma distreaza, sare in pat si se aude, dang, dang, dang, si la un moment dat se aude o busitura si plansete, ii zic sotiei: „Iar a cazut.” cu un zambet sadic. :)

    • Gabriel Ursan

      Reply Reply 05/01/2016

      Păi și noaptea nu rămân la ea ca să te deranjeze și după 12-1 noaptea? :)

  • trz

    Reply Reply 05/01/2016

    Poate se numara si vecinul tau printre cititori si isi domolesc copii sau macar constientizeaza ce inseamna viata in colectiv

Leave A Response

* Denotes Required Field