În acest moment sunt un om cu destul de multă încredere în sine. Nu plin de el, dar încrezător. Știu cine sunt, știu ce pot. Știu în ce discuții pot face față, știu în ce discuții nu pot face față, dar atunci sunt receptiv, pun întrebări, ascult.
Chestia care îți va crește încrederea în sine fără să-ți dai seama este să înveți continuu ceva nou. Atât. Pot fi și chestii aparent irelevante pe termen scurt. Pe termen lung te vor ajuta la construirea încrederii în sine. Degeaba ai limbarniță, vrăjeală, inteligență emoțională, papagal etc.
Dacă nu ai și o bază de cunoștințe solide în creierul ăla, nu ai cum să ai încredere sau să generezi încredere pe anumite subiecte. În urmă cu 8 ani mă credeam deștept și abia acum încep să înțeleg cât de prost sunt. Lucram în vânzări IT și vindeam destul de bine. Credeam că sunt bun. Credeam că dacă mi-am depășit timiditatea (apropo, la bază eu sunt un tip foarte timid) pot face față oricărei discuții. Un rahat, nici vorbă de așa ceva.
Fără conținut, fără substanță, nu poți să ajungi prea departe oricât de agreabil ai fi. Poate ești o persoană chiar foarte plăcută, care relaționează excelent. Ok, felicitări, dar cam atâta ești dacă nu pui pe tine. Cea mai mare capcană e să lași anii să treacă aiurea și să îmbătrânești degeaba.
Și acum 8 ani eram la un restaurant împreună cu mai mulți colegi din firmă, parteneri ai firmei etc. Eram și eu într-un colț. Și când m-am așezat la masă credeam că am ce vorbi. Ba chiar m-am băgat în niște discuții la care nu am făcut față. După care m-am liniștit. Eram cărămidă, pământ de flori, praf. Nu făceam față discuțiilor din alte domenii, în afara celor pe care le (credeam) stăpâneam bine.
Iar cineva m-a văzut și mi-a zis: ”Ești băiat bun, dar trebuie să mai pui mâna pe-o carte ca să faci față unei discuții.” Și în loc să mă oftic ca boul că am primit un feedback atât de direct, asta am făcut. Da, nu mi-a picat bine feedback-ul ăla pe moment, dar mi-a făcut al naibii de bine pe termen mediu și lung. A fost ceva de genul: Uite frate că nu e chiar așa rău uneori să-i zici grasului că e gras. Dacă vreți să aveți mai multă încredere în voi și să transmiteți încredere celor din jur, nu vă opriți nici o clipă de învățat lucruri noi și interesante care vă pot fi de ajutor. La mine a funcționat.
Toate bune și frumoase până dai de un hater ca mine :)
Dar un lucru pot să confirm: ești ca o sugativă, în sensul bun al lucrurilor, adică receptiv și înclinat să ia lecții atunci când știi că nu știi.
Dar îmi amintesc și de momentul de început al acestui blog cu tema aia de WordPress de parcă era un caiet de dictando în care încercai să dai lecții de dezvoltare personală :)
Așa e. Ce vremuri :)