Ieri soția mea a fost liberă și a ieșit la plimbare cu fetița. În fața blocului era o pare desfășurare de forțe. Pompierii au fost chemați ca să salveze o pisică ce nu se mai putea da jos din copac.
Totul normal până aici. Pentru că și animalele merită ajutate. Și nu sunt un pet freak pentru că nu am nici un animal de companie (încă). Dar nu e vorba de asta. Sunt om și cred că ceilalți oameni și celelalte viețuitoare trebuie și merită ajutate la nevoie. E vorba despre educație aici. Educația ne umanizează.
Bun. Și s-a strâns lumea ca la urs. Unii să ajute, alții să se uite. Pompierii (tot respectul) au încercat inițial să se urce pe scară și să pună pisica într-o cușcă/cutie ca mai apoi să o coboare. Cutia era prea mică și pisica nu a încăput acolo. Așa că au improvizat cu o pătură pe care au scos-o ei din mașină. Era și o ambulanță acolo. Adică (încă odată toată admirația) oamenii au venit pregătiți în urma apelului la 112. Chiar voiau să-și facă treaba cu seriozitate și implicare. Respect ISU Galați. Update: Nu sunt pompierii, sunt voluntarii de la URBAN VOLUNTEER SEARCH AND RESCUE (UVSAR).
Nu aruncați cu pietre. Eu vorbesc aici de un job pe care niște oameni și-l fac ok. Și atât. Și merităm să și-l facă, e ceva normal. Dar am să vă rog să nu mă duceți în comparații inutile și puerile. Că și în Africa mor copii de foame și la ei nu vă mai gândiți.
Totul a fost ok până a apărut cercul de cârcotași. Niște oameni în vârstă care au început să comenteze la pompieri. ”Domle` noi murim cu zile, nu avem pensii și voi veniți să salvați o mâță din banii contribuabililor?” sau ”Uite bă, a venit și salvarea, băgam` p*** în mama voastră care nu faceți nimic pentru noi și veniți cu atâtea mașini la o mâță!”
În momentul ăla soția l-a atenționat pe unul dintre octogenari că este cu fetița și că nu trebuie să folosească cuvinte injurioase. La urma urmei, Sara era fascinată de tot ce se întâmplă și ca un copil de 4 ani abia aștepta cu sufletul la gură ca pisica să fie salvată și ca totul să se finalizeze cu bine. Era o bucurie pe care Irina nu i-o putea lua. Și mă bucur că a luat atitudine și nu a făcut-o. Și mă bucur că pisica a fost salvată și e teafără. Și mă bucur pentru copilul meu că a văzut live cum pompierii au salvat o pisică, iar ea îi consideră niște eroi. Singurul lucru care nu mă bucură este că mai există încă oameni care se numesc oameni și reacționează așa (mă refer la cei care înjurau pompierii pentru că își făceau meseria și salvau un suflet de pisică). Oameni buni, hai să ne civilizăm un pic. Și va fi mai bine.
Corect! Să fim mai civilizați și mai instruiți și să evităm și cacofoniile cu puțin efort: „mă bucur că copilul meu….” poate fi reformulat astfel: „mă bucur pentru copilul meu că….a văzut…”
Mulțumesc de atenționare. Modific.
Asa e romanul. Vulgar. Nu stie sa aprecieze, lucrurile bune.
Ma gandesc ca pe cei da la 112 ii incurca mai mult vagabonzii care dau ‘alarme’ false, decat faptul ca au salvat o pisica. Asta o fac dintotdeauna. Ma bucur ca micuta ta a vazut ‘lve’ o asemenea intamplare (bun, minus chibitii cu injuraturile), copiii nostri au nevoie de asemenea eroi pe care sa ii admire.
A mea are doar 2 ani dar e fascinata de ambulante, masini de pompieri etc. Si in cazul fiecarora ii explic cum ne ajuta ei si cat de minunat este ce fac. Trecand peste educatia rutiera pe care o inghite in mod curent, ca trebuie sa asteptam verde la semafor, sa lasam pietonii sa treaca si sa avem grija, daca trece o ambulanta (sau celelalte servicii cu asemenea prioritate) sa o lasam sa treaca, pentru ca salveaza vieti.
Până la urmă am investigat și se pare că a fost o asociație de voluntari frumoși care au salvat pisica. Ceea ce e super :)
Este în sarcina lor sa salveze oameni,animale și bunuri materiale.
Nu sunt pompierii, sunt voluntarii de la URBAN VOLUNTEER SEARCH AND RESCUE (UVSAR)
http://www.uvsar.ro
Corect mi-ai zis și pe Facebook. Rectific articolul.