Ce am invatat pana la 29 ani

Ce am învățat până la 29 de ani

Da, chiar dacă arăt de 30+, nu e vina mea, e vina naturii și a transferului de ADN. Am 29 de ani acum și fac 30 abia în noiembrie, așa că am 29 de ani. Ce am învățat până la 29 de ani? Hai să fiu scurt (5 pagini – glumesc) și să vă spun. Citiți că e ușor…

1. Educația de acasă contează. Nu are legătură cu cartierul în care te-ai născut. Dacă ai fost educat să respecți niște chestii, apăi` alea rămân în tine. 2. Nu contează anturajul așa mult. Dacă pleci cu cei 7 ani de acasă (vezi punctul 1), anturajul e doar o filă de experiențe personale care cel mult te educă la capitolul inteligență emoțională, dar nimic mai mult (ceva gen, așa da, așa nu). Observi, că nu ești bou.

3. Școala e bună. Dacă ești mai tânăr și contrazici asta, o să vezi că e important să știi să legi două vorbe la o masă și despre un subiect mai complex. Care nu te-a ajutat niciodată. Dar care te ajută să poți naibii să exprimi o chestie în mod fluent și inteligibil. Măcar să zică lumea că nu ești prost. 4. Respectul nu constă în formula de adresare. Să zicem că ești creștin sau religios. Când te rogi la Dumnezeu nu îi vorbești cu dumneavoastră. Dacă iei un om la ”per tu” nu mi se pare lipsă de respect. Respectul se câștigă, nu se impune. Eu vreau ca până la moarte să mi se vorbească la ”per tu” chiar dacă voi avea 100 de ani. Dacă ne respectăm, sunt ok cu asta și nu înțeleg de ce unii vor să se folosească pronume de politețe când vorbești cu ei. Ăsta nu-i respect.

5. Ai grijă cât vorbești. Am întâlnit oameni cărora le scoți vorbele din gură cu cleștele. Dar și oameni care nu știu să să se oprească din vorbit, care vorbesc peste alții, care au dreptate absolută, care se cred buricul pământului. Ferește-te de ei. Nu se vor schimba niciodată (sau greșesc?). Vezi 6. Învață să asculți. Nu numai că ai un creier de 4 ori mai odihnit când asculți (conform statisticilor), dar s-ar putea să afli lucruri utile și interesante de la interlocutorii tăi. Plus că oamenilor le place să fie ascultați. Și te plac pentru asta.

7. Nu te plânge. Da, știm că te descarci și tu la cine poți. Omenirea (nu România) e plină de plângăcioși. Oamenii de succes nu vor probleme la soluții, nu vor să fie un umăr pe care un plângăcios să-și facă numărul. Da, sunt și chestii nasoale în viață. Le zicem și ne vedem de treabă. În rest, a te plânge mi se pare cea mai josnică formă de a-ți da dreptate când vei ajunge bătrân și sărac că nu te-a ajutat nimeni în viață.

Dar vezi punctul 8. în care zic că nimeni nu te ajută cu adevărat în viață. Da, ai părinți și prieteni buni. Dar nu-ți bagă în buzunar nimic. Un fel de Dumnezeu. Și e celebra zicală: ”Dumnezeu te ajută, dar nu-ți bagă în deasagă”. Muieți-s posmagii? Plânge-ți soarta pe unde vrei, dar tot nefericit vei muri. 9. Despre moarte nu știu nimic. Plecând de la premiza că nimic nu se întâmplă după (nimic din care creierul tău uman să-și aducă aminte), trăiește-ți viața. Calculează fiecare zi în care nu ai făcut nimic pentru tine, nimic pentru alții și imaginează-ți că e ultima. Ușor de spus pentru tine, om sănătos, greu de înțeles dacă ai fi muribund (mai ales că bolile sau cancerul nu sunt chestii selective din păcate). Înțelege-i tu pe ăia care știu că mai au 3 luni.

10. Cum îți așterni, așa dormi. Dacă te lași păcălit de manipulări mediatice, sincer îți zic, trece viața pe lângă tine. Uită-te la copiii sau ginerii tăi. Dacă sunt bine și au planuri mărețe fără să se bage în manipulări politice sau mediatice înseamnă că ceva nu faci bine. Nu de alta, dar viața e scurtă. Nu vrei să mori cu gândul că ai susținut ceva aparent corect știind că peste ani tot ce ți se întâmplă ție acum va fi predat ca exemplu de manipulare mediatică la următoarea generație. Mergi în munți, admiră natura. Fă orice altceva care să nu te transforme într-un cetățean cu drept de vot care votează rău ca să nu fie mai rău.

11. Antreprenoriatul e o chestie bună, dar nu e pentru oricine. A fi antreprenor înseamnă mai mult decât titulatura de antreprenor. Fă și tu un plan de afaceri, vorbește pe cifre (numere/statistici) și după aia apucă-te de inspirat. Nu de alta, dar mulți cred că pot fi antreprenori după ce au citit un articol motivațional. Eu, spre exemplu, mă simt bine și în postura de angajat la o firmă care mă respectă. Nu simt nevoia să-mi iau hățurile și să fiu un spirit liber. Pot dezvolta în paralel sau împreună.

12. Nu te aștepta la nimic de la politicieni sau de la sistem. Nu voi intra în politică aici. Vreau doar să spun că tu ești singurul tău dușman. Nu aștepta legi care să te avantajeze. Dacă vrei o viață mai bună gândește-te la orice. Fă treaba să meargă chiar dacă regimul politic se schimbă. De fapt, nici nu te interesa de regimul politic. Fă-ți treaba să meargă chiar dacă ar fi război acum. Și vei avea o afacere bazată pe calitate, nu pe limbi în ureche date în zona politică. Nu de alta, dar s-ar putea să nu-ți mai poți permite casa în câțiva ani.

13. Învață chestii noi. Eu știu că ai ajuns la un nivel. Dar dacă nu-ți dai timp să înveți chestii noi te vei trezi în lumea psihopatului de timp. Nu ai timp de nimic și nici măcar nu-ți cere cineva să nu ai timp de nimic. Sau te vei trezi în lumea prostului. Și te vei complace în ea. Pentru că lumea prostului e foarte atrăgătoare.

14. Înțelege că totul e greu. Dacă ar fi fost ușor orice fraier ajungea unde ai ajus tu. Și da, te frustrezi că vezi mulți mârlani în locuri sus puse. Să te doară la bască de asta. Tu ai un țel și îl vei îndeplini. Ce treabă ai tu cu banii lui Donald Trump sau cu banii lui George Macanimovici care își dă femeia la produs și se mai și mândrește cu asta?

15. Comparațiile te omoară. Nu te compara eronat. Cum zic bătrânii înțelepți: ”Nu compara mere cu pere”. Când începi să te compari intri într-o competiție pe care nici măcar nu o vrei. Intri într-o competiție care-ți mănâncă timp și energie aiurea.

Cam asta îmi vine în minte acum. Te rog să completezi prin comentarii la acest articol.

Ce am invatat pana la 29 ani

About The Author

Gabriel Ursan

Blogger la GabrielUrsan.ro, om de marketing online și dezvoltare într-un grup de companii. Pasionat de online și tehnologie. Soț și tată (de fetiță). Vesel, ambițios, optimist. Apropo, ăsta e linkul meu de afiliere dacă vrei să cumperi ceva. Detalii despre publicitate pe blog găsești aici.

8 Comments

  • Amarie Vasile

    Reply Reply 06/03/2016

    1.Felicitări pentru tot ce ați învățat. Cred că ați învățat mult și bine. Mai tineri sau mai vârstnici, mulți ar avea de învățat din cele de mai sus.
    Aveți un fel particular direct, frust de a exprima multe realități. Adesea aveți dreptate.
    2. Nu cred că aveți dreptate cu cele afirmate la ”4. Respectul nu constă în formula de adresare. Să zicem că ești creștin sau religios. Când te rogi la Dumnezeu nu îi vorbești cu dumneavoastră. Dacă iei un om la ”per tu” nu mi se pare lipsă de respect. Respectul se câștigă, nu se impune. Eu vreau ca până la moarte să mi se vorbească la ”per tu” chiar dacă voi avea 100 de ani. Dacă ne respectăm, sunt ok cu asta și nu înțeleg de ce unii vor să se folosească pronume de politețe când vorbești cu ei. Ăsta nu-i respect.” Pronumele personal de politețe (sau de reverență) are forme diferite pentru exprimarea unor nuanțe de respect. Mihail Sadoveanu exprimă diferențele între ”dumneavoastră”, ”dumneata”, ”mata”. Folosirea unora exprimă dorința de a-l ține la distanță pe interlocutor. (Dacă vă interesează voi căuta citatul din Sadoveanu.”
    Afirmați: ”nu înțeleg de ce unii vor să se folosească pronume de politețe când vorbești cu ei. Ăsta nu-i respect.” ? Ba este!

  • Amarie Vasile

    Reply Reply 06/03/2016

    Calculatorul era deschis pe pagina sotiei mele, Dorina Amarie, unde am postat un comentariu la acest articol. Completez comentariul cu observația că forma corectă este ”Muieți-s posmagii?”(=muieți sunt posmagii), nu ”Muie-ți sunt posmagii?”.
    Cu stimă,
    V. Amarie (70 de ani împliniți)

    • Gabriel Ursan

      Reply Reply 06/03/2016

      Mulțumesc frumos! Fac modificarea imediat ce ajung la un computer. Mulți ani înainte!

  • Eu știu un lucru, viața e prea scurtă pentru a ne împiedica de chestii inutile. Și întotdeauna cel mai mare dușman al omului este propria personalitate.

  • Dan

    Reply Reply 07/03/2016

    Bazile(da, ai 70 de ani si…) :-),

    Cand omul iti spune ca nu tine neaparat la pronumele de politete si te incapatanezi sa continui sa-l folosesti…,
    asta nu mai e politete. Doar asa, de la unu’ „tinerel” care a trecut de 40 si inca mai spera ca nu degeaba.

    PS Tare articolul si, mai ales, concentrat si la 360 de grade!

    • Amarie Vasile

      Reply Reply 08/03/2016

      Fiecare foloseste cum doreste sau cum știe pronumele si formulele de politețe.
      În glume, bancuri etc., am întâlnit și ”mă-ta dumneavoastră”, ”doamna mă-ta” .
      Scriitorul Duiliu Zamfirescu ținea foarte mult la modul protocolar în care i se adresa interlocutorul. Pentru a-l necăji, I.L. Caragiale îi spunea: ”- Băi Dulă!”
      Fiind ”de modă veche”, îmi mențin parerea că și formula de adresare exprimă ceva, în speță respectul.
      A considera lipsă de politețe chiar folosirea pronumelui de politețe e greu de înțeles pentru mine.
      Cred că nu face obiectul articolului formularea ” unu ”tinerel” care atrecut de 40 și încă speră că nu degeaba”. (Cei care mă cunosc nu speră , ci au certitudini despre mine.)

    • Amarie Vasile

      Reply Reply 08/03/2016

      https://www.computerblog.ro/despre
      Bănuiesc că aici sunt informații despre dv./dumneta/mata/tine(ad libitum).
      Am găsit aici lucruri admirabile. Încerc să înțeleg generația de astăzi, pe care o prețuiesc pentru multe lucruri.

      • Gabriel Ursan

        Reply Reply 09/03/2016

        Nu e vorba de acel Dan. Dan Dragomir se semnează cu un alt avatar. Nu merită să intr-m în polemici. Faptul că avem cu toții păreri diferite face lumea un loc mai bun, mai interesant.

Leave A Response

* Denotes Required Field