Când trebuie să te încarci cu energie pozitivă

Trebuie să ai oameni cu energie pozitivă în jurul tău. Dacă vrei să evoluezi, depărtează-te de oamenii care se plâng, pe care ai încercat să îi ajuți să evolueze, dar care nu vor să accepte că ce trebuie făcut este împotriva lucrurilor pe care le-au învățat de-a lungul vieții. Exact cum spune și citatul din acest articol pe care l-am scris mai de mult: nici un om cu o atitudine pozitivă nu poate fi oprit din atingerea obiectivelor sale, dar în același timp, nici un om cu o atitudine nepotrivită nu poate fi salvat de nimic pe pământul ăsta dacă el nu vrea, nu înțelege că vrea sau nu crede că e necesar. Majoritatea oamenilor cu atitudine nepotrivită încearcă. Majoritatea oamenilor cu atitudine potrivită o fac. E o diferență. Mulți doar citesc prea târziu, când nu mai pot să-și iasă din sistem și din convingeri. Stați liniștiți, există Facebook și VPlay pentru toată lumea. Se poate inevolua în multe sfere mai ales când ești obosit și n-ai chef de nimic.

Citesc de curând o carte care printre altele povestește și despre sursele de energie din jurul nostru. Se pare că cele mai bune surse de energie din jurul nostru sunt chiar oamenii din jurul nostru. Oameni care pot privi în ansamblu și care te ridică, te ajută, te motivează să faci mai mult și să meargă cot la cot cu tine, sau oameni care se plâng de orice, așteptând ca totul să cadă din cer sau eventual să le rezolvi tu dacă tot ești băiat descurcăreț și bun în toate. Cartea pe care o citesc este în engleză, pe Kindle, și este o apariție nouă, culmea, gratuită. Se pare că americanii au trecut prin multe chestii de-a lungul timpului astfel încât să scrie bine despre treburi dinastea. Știți voi, bullshit-uri motivaționale din cărți pe care unii români sunt prea autosuficienți să le citească.

Când trebuie să te încarci cu energie pozitivă

Întotdeauna. Prima sursă de energie pozitivă este în zona familiei. Dacă ceva e șubred acolo, sunt slabe șanse să evoluezi. Sau evoluezi, dar nu cu noțiunea de împreună, ci singur, separat. Dorința de evoluție centrală, echilibrată, normală este reprimată, dar nu învinsă. Asta e o veste bună pentru unii. Vrei să numeri și să judeci firmiturile de pe jos sau vrei să numeri banii din cont? Cam asta ar fi o bună întrebare pentru cei care nu se simt bine în pielea lor, în relația lor. Cum spunea și Connie Podesta, într-o relație nu e vorba de sex, iubire sau alte chestii evidente, firești. Alea vin de la sine din ambele părți într-un mod total echilibrat dacă totul e ok în relație. Nu este vorba despre a fi prea obosit, sau prea supărat. Echipa este este echipă. Este vorba despre faptul că nu te mai simți bine în pielea ta în preajma aproapelui tău.

Apoi, vorbim despre dezvoltare profesională. Dacă ai conștiință, e greu să te dezvolți profesional când acasă nu te simți bine în pielea ta. Profesional și personal sunt termeni diferiți, dar al naibii de lipiți. Uită de dezvoltarea profesională când acasă nu te simți bine. Nu se poate. Ba da, se poate. Dar asta înseamnă să ignori tot ce înseamnă latura personală. Adică să divorțezi de această latură. Iar asta în nici un caz nu aduce echilibru. Sub nici o formă. Genul ăla de cupluri suficient de inteligente de ambele părți încât să păstreze aparențele divorțează un pic mai târziu. Genul ăla de cupluri suficient proaste încât să nu păstreze aparențele divorțează mai devreme. Finalitatea e aceeași. Căi de mijloc nu există. Încercări repetate din partea unuia au celălalt nu există. Există doar fapte, nu încercări de 3 zile sau 3 săptămâni care temperează pe termen scurt pornirea unuia sau a altuia.

Bune cărți mai scriu americanii ăștia pe care nimeni nu le citește că sunt în limba engleză pe Kindle și probabil nu vor apărea niciodată în România pentru că nu au nici un interes în asta.

În altă ordine de idei, fie că sunt expirate, prea discutate sau prea elogiate, cheile către încărcarea cu energie pozitivă rămân aceleași: atitudine pozitivă, energie, entuziasm, pasiune, muncă, seriozitate și mai ales integritate (să faci ceea ce ai promis că faci). Și mai fac o paranteză despre integritate. Integritatea e o chestie pe care o ai, o respiri, o respecți. Nu e o chestie pe care o adopți de dragul altora. Nu e o chestie pe care o adopți prin constrângere. Integritatea e la fel ca atitudinea. O ai sau n-o ai. Nu aștepta să te motiveze alții ca să fii integru sau să ai o atitudine potrivită. Ai 18 ani împliniți? Ok, nu da vina pe părinți, Băsescu, Ponta, soție sau alte proximități. Asumă-ți! Punct. Bărbaților le plac femeile puternice. Femeilor le plac bărbații puternici. Pentru echilibru e nevoie de putere de ambele părți.

Și când pentru alții e zi, iar pentru tine e mereu noapte, lasă serialele de pe VPlay și citește-o carte. Vorba lui Cheloo și Ombladon de la Paraziții și a lui Sergiu :).