Am ieșit la o plimbare de seară cu fetița mea ca să exersăm mersul pe jos. Iar ieșirea nu a fost tocmai una prin cartier, pentru că am mers pe strada principală din zona Ireg, Galați.
Și mergeam eu ce mergeam până am auzit urlete de șmecherie. Întorc capul și mă uit pe partea cealaltă de stradă. Un puțoi, că altfel nu știu cum să vi-l descriu, țipa din toți rărunchii verzi și uscate. Mi-am luat fata în brațe și am stat un pic să văd despre ce e vorba. Cine l-a supărat? Cu cine se ceartă? Are vreo criză de epilepsie? Ce naiba se întâmplă?
Evenimentul se petrecea destul de departe. Adică, eu eram pe partea cealaltă de stradă, iar strada are două benzi pe sens plus o linie dublă de tramvai între cele două benzi. După câteva momente mi-am dat seama că oligofrenul nu avea de fapt nimic cu nimeni în mod special. Pur și simplu înjura și urla “la șmecherie“, după cum s-ar zice la mine în cartier. Pe lângă el mai avea un mic trepăduș care zâmbea la fiecare ieșire de-a lui și încerca chipurile să-l liniștească.
Drogat nu era. Tind să cred că am dobândit suficientă experiență încât să recunosc omul drogat de la o poștă :). Băut probabil că era. Dar nu mult. Nu suficient de mult încât să se clatine sau să dea semnele clasice de matoleală de prost gust.
Ce m-a durut cel mai mult este că pe banca din stația de autobuz de pe unde se desfășura el, era o doamnă decentă la vreo 55-60 de ani care nu mai știa ce să facă. Tăcea mâlc, nu făcea nici o mișcare și parcă avea o stare de teamă combinată cu o stare de rușine de rușinea dobitocului. Pe lângă el treceau o groază de grupuri de oameni. Unii cu copii, alții de la muncă, inclusiv unul de la o firmă de pază, bine clădit.
Nimeni nu zicea nici pâs, când mie îmi venea să strig la el de peste drum. Sigur aveam vreo două vorbe de la mother Micro 39 care să liniștească proștii de acest gen și fără să-l ating cu un deget. Era un păcălici, că dacă era ditamai șmecherul recunosc că nu eram zmeu și poate mă gândeam de două ori. Dar eram cu fata și n-am vrut să o sperii. Așa că am așteptat să văd ce se întâmplă, că dacă degenereau lucrurile și se lua de biata femeie puteam să sun măcar la 112. Oricum n-am văzut să aibă cineva o inteție de acțiune asupra comportamentului prostului.
N-a trecut multă vreme și a venit autobuzul pe care îl așteptau. Doamna de care vorbeam se repede către acesta, dar observă că și prostul face la fel. Se urcă prostul în autobuz. N-am mai văzut așa bine zona că autobuzul acoperise cam tot. După ce acesta pleacă, observ că doamna s-a așezat din nou pe bancă. A ales să nu urce cu oligofrenul în autobuz și să aștepte. Cuminte, decent, respectuos … un alt autobuz.
Stau și mă întreb unde e toată garda la faze din astea? Că dacă bei o bere liniștit la ora 21:00 (cam atâta era) în Micro 39 (cartier Galați) la o scară de bloc, imediat sosesc și te întreabă de sănătate. Și nu vorbesc de polițiști comunitari care după ora 21:00 în cartiere gen Micro 39 sunt hopeless, vorbesc de Poliția Română.
În 2010 am scris un text care făcea referire la personajul despre care vorbeşti tu numai că personajul meu ajunsese deja la 30-35 de ani.
Iată despre ce e vorba http://www.pionezadintrefese.ro/esti-prost/
Eu știu articolul ăla. Nu l-am citit chiar la timpul lui, dar acum un an tot l-am citit :). Și comentariile de la el sunt foarte bune.
Salutare tuturor!
Aici sînt cumulate mai multe problemuțe, toate cu importanța lor. Vorbind de “bunul simț” ar trebui să ne amintim că acesta crește odată cu noi și doar dacă este cultivat. Nu putem avea pretenții de bun simț de la un coate goale în schimb putem impune bunul simț.
Vorbind de pază, ordine, protecția minimă a cetățeanului ar trebui să ne amintim cam cu ce salariu este plătit acest serviciu. Încerc să-mi imaginez cu cîtă “rîvnă” se repede către locul de muncă un polițist comunitar cu doar 7-8 milioane pe lună și vo 10 milioane cheltuieli lunare.
Vorbind de camere de urmărire și supraveghere nu pot decît să-mi amintesc că în orașul ăsta de 23 de ani se asfaltează Str. Brăilei. Ei, dacă noi deocamdată sîntem la stadiul de a descoperi mersul pe trotuar asfaltat, vă dați seama ce-ar însemna să intre pe mîna noastră niște camere de supraveghere? Ar fi o calamitate! :)
Am lăsat la urmă una din cele mai importante caracteristici ce dau apă la moară evenimentelor de acest gen și anume atitudinea celorlalți participanți la eveniment. Așa cum tu aveai lucruri mai importante de făcut, cam toți de pe stradă au altceva mai interesant sau mai presant de făcut. De cele mai multe ori preferăm să închidem ochii, să ne facem că nu vedem sau să ne limităm la a observa că cei “responsabili” nu sînt la fața locului ca să prevină așa ceva. Atitudinea asta colectivă ne-a adus aici iar dacă noi ne creștem copiii tot cu capul în pămînt, peste 20-30 de ani va fi mai rău.
De fel sînt mai pacifist dar cred că în astfel de cazuri ar trebui să ne-nțelegem din priviri și să-i bumbăcim exact acolo, la locul faptei, pînă vine polițistul. Dacă nu vine polițistul… necazul scandalagiului!
Cum ti se intampla numai tie astfel de lucruri… :)
Vezi sa nu devii un blogger de cosmar pentru galateni :)
Mie nu mi s-a întâmplat nimic tura asta, doar am observat :).
Sunt convins că se întâmplă multora :), citește numai la Iulia Kelt pe blog ce vecini are :).
Daca Iulia nu-i proprietara poate sa se mute in alta parte cu chiria… altfel…
Cred că e proprietară, deci e mai dificil …
Fara constrangeri nu cred ca se poate cladi o civilizatie…mai ales in Romania.
Astia trebuie batuti. Altfle nu se invata minte, poate nici asa.
Nu cred că ar trebui să te întrebi unde e garda, ci ar trebuie să te întrebi unde e bunul simț și rațiunea… Problema e că la o parte dintre conaționalii noștri aceste lucruri lipsesc cu desăvârșire. Susțin ceea ce zice Trofo. Am trăit și eu în Helsinki și pot să spun că cei de acolo ar putea trăi și fără acele camere având în vedere gradul de civilizație.
Sunt ferm convins că nu avem nevoie de camere ca să fim civilizați. Din păcate România are mai multă nevoie de camere decât are nevoie orice alt stat european. După care, se va pune problema ca cineva să le urmărească și să reacționeze în funcție de ce se întâmplă, dar ăsta va fi probabil un alt subiect.
Deși lumea este total revoltată de camerele de supraveghere, eu sunt fanul lor numărul 1. În Finlanda timp de un an nu am văzut niciun polițist patrulând, dar la 2 minute după ce se petrecea ceva apărea mașina poliției. Și nu pentru că suna cineva la 112, ci pentru că supravegheau totul cu camere CCTV.
Poate ai vreun cititor în Londra care poată să spună cum este situația acolo… dar tind să cred că la un incident de genul acesta în secunda doi apărea ori elicopterul ori Javeica :)
Sper să ne spună ceva despre asta Paul, cititorul meu din Londra :). Nu știu exact ce însemnă Javeica asta, dar la cum sună tind să cred că poate fi chiar personajul principal :).