Decesul din seara aceasta a maestrului Iurie Darie nu merită doar părerea mea de rău exprimată pe Facebook sau alte reţele de socializare unde se vorbeşte despre asta. Nu merita de fapt să fiu nevoit să-mi exprim o aşa părere de rău. Iurie Darie e unul dintre mulţi oameni care nu meritau să moară. Nu acum.
Cuvintele sunt de prisos, iar viaţa merită să meargă înainte. Ne doare când moare cineva drag, cineva pe care apreciem şi respectăm foarte mult. Este normal să ne exprimăm şi să ne exteriorizăm sentimentele. Iurie Darie este un mare om al României şi al românilor de pretutindeni. Nu contează că sunt foarte tânăr şi că nu l-am apucat încă de la începuturi. Admir şi preţuiesc valoarea umană indiferent de vremuri şi de vârste.
Iurie Darie va rămâne şi va trebui să rămână în inimile şi în sufletele noastre alături de alţi mari români precum Gheorghe Dinică, un alt mare român pe care l-am apreciat şi îl apreciez foarte mult şi care din păcate nu mai este fizic printre noi.
Vă invit să-l privim pe Iurie Darie în 1956 aşa cum ar trebui să n-il aducem aminte!
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=PknG2laW51w]
Şi vă mai invit să-l ascultaţi pe Gheorghe Dinică aşa cum ar trebui să ni-l aducem aminte!
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=yc0wKXe4pxo]
Condoleanta …
apropo doresti sa facem schimb de linkuri? Daca da, astept un raspuns pe blogul meu sau la id-ul de messenger: buculeseiblog@yahoo.com
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Condoleante familiei!
Moartea vine dar ramane o intrebare esentiala,unde ne petrecem vesnicia?