Răzvan a scris un articol care mie mi-a plăcut. L-am citit și i-am dat share, așa cum fac cu majoritatea articolelor care îmi plac. Numai că am început să citesc și comentariile de la articol.
Și unele reacții mi s-au părut cel puțin ciudate. Pentru că omul a scris respectivul articol cu anumite doze de ironie pe care credeam că toți le vor înțelege. Dar nu, se pare că nu e așa de simplu.
Hai să o abordăm mai serios atunci. Oameni buni, pe bloguri sunt reclame. În marea majoritate a cazurilor așa va fi și de acum încolo. Dacă bloggerul în cauză nu are vreun produs propriu (vreun training, vreo carte, vreun workshop sau ceva de gen) veți vedea că are reclame la diverse chestii. Este greșit să crezi că bloggerul insultă inteligența omului într-un articol. Cu sau fără P, orice om cu puțină minte reușește să distingă un advertorial de un articol standard. Ce naiba, e chiar așa greu să filtrezi și să mergi mai departe?
Plus că, de multe ori, dacă e ceva interesant chiar poate ajuta pe cineva. Poate nu te afli tu în target, dar s-ar putea ca mulți alții să se afle. Că așa e în publicitate.
Apoi, da, bloggerii nu au dreptul să se plângă. A fost decizia lor să își deschidă blog și la un moment dat să fie cunoscuți. A fost decizia mea ca numele meu să fie luat în p*** pe Facebook de diverși oameni care abia știu să lege două cuvinte în limba română. Nu m-a obligat nimeni.
Dar nu începe tu să-mi dictezi cum și la ce să fac reclamă pe banii mei. Orice blogger normal la cap acceptă și ține cont de niște feedback formulat așa cum trebuie, dar dacă te apuci de sfinți și neamuri fără argumente, dă-mi voie să-mi fac regulile după bunul plac. Pentru că la urma urmei nu avem nimic de împărțit. A fost bine când ai aflat gratis cum să-ți faci hard reset la telefon sau cum să instalezi iGO pe Android. Dacă ulterior nu-ți convine că în anumite articole mai bag și niște linkuri de afiliat poți foarte bine să mergi pe alt blog sau să nu mă mai citești. Va veni vremea când vor fi din ce în ce mai mulți oameni normali la cap care pot înțelege lucrurile așa cum sunt. Oricum analfabeții fomiști nu cumpără. Nimic.
Imagine: blogger via ShutterStock
Dragul meu, eu îl citesc pe Răzvan de când mă știu, îl respect și-l apreciez pentru că este mai mult decât un blogger (de fapt blogul pentru el e doar un hobby) și ți l-am recomandat (dacă-ți amintești) când aveai nevoie de o recomandare profesionistă în materie de gadget-uri și accesorii.
Pe Răzvan și pe Radu (știi tu care) i-aș recomanda cu ochii închiși la orice oră din zi sau din noapte.
Problemele sunt altele:
– toată lumea crede că are dreptate fapt pe care logica îl infirmă;
– blogger-ul își asumă o identitate publică pe când cititorul nemulțumit foarte rar face acest lucru;
– același lucru spus de persoane diferite are impact diferit (aceleași lucruri spuse de un anonim ar fi interpretate ca fiind frustrare dar spuse de un blogger cu 1.000+ unici ar fi starea de fapt al blogosferei);
Răzvan știe să facă haz de necaz dar aceasta nu înseamnă că nu are dreptate…
Off-topic: Spui că orice om cu puțină minte reușește să distingă un advertorial de un articol standard. Să o crezi TU, eu la tine pe blog am citit o grămadă de advertoriale scrise de colegul tău de blog și mă întrebam la final ce mama lui a vrut să spună Gabi? Acum mă uit la autor și dacă nu-s scrise de tine trec mai departe… și nu pentru că m-ar deranja advertorialele ci pentru că nu mă prinde stilul în care sunt scrise.
Analfabeții fomiști nici măcar nu citesc articole de acest gen.
În cazul în care citesc și se simt, tac, bagă un degețel în “anus” și o să comenteze cu altă ocazie.