De ce copiii sunt, in general, mai deschisi catre dezvoltare personala comparativ cu adultii

Simplu. Foarte simplu. Pentru că întreabă. Și pentru că ascultă. Mă rog, nu genul ăla de ”a fi copil ascultător”. Ascultă pur și simplu cu mare interes dacă explici cu mare interes. Sunt ochi și urechi. Absorb ca un burete tot ce le zici așa cum trebuie să le zici, nu la futu-i mă-sa (gen hai să-i zic și eu ceva ca să tacă).

Pe când majoritatea adulților blazați nu fac asta. Atenție, nu generalizez. Am zis majoritatea adulților blazați, nu majoritatea adulților. Ei bine, adulții ăia blazați nici nu ascultă, nici nu pun întrebări pertinente. Și de foarte multe ori uită și de simpla întrebare ”de ce?”.

Pentru că în capul lor plin de percepții și etichete, răspunsul la întrebarea ”de ce” deja există. Iar dacă nu e la fel ca al tău, nu e bun. Ești prost. Ei știu mai bine. Pentru că sunt adulți blazați, cu background, adică rezultate și realizări. Ei au trecut ”prin viață”. Ei au trăit ceea ce nu tu nu ai trăit până acum. Ei au trăit cu cheia de gât, iar tu cu GPS. Ce știi tu? Uite de asta copiii sunt, în general, mai deschiși către dezvoltare personală decât adulții. Pentru că sunt bucuroși să învețe chestii prezentate așa cum trebuie și să se lase inspirați de chestii prezentate așa cum trebuie.

Un prieten (Sorin) îmi spunea la un moment dat că oricât de mult aș încerca eu să țin pasul cu tot ce e nou, fiică-mea, care are acum 2 ani și 8 luni, tot o să mă depășească. Mă uit atent la felul cum evoluează și mă înclin, dându-i dreptate. Pur și simplu ăsta e adevărul. Pur și simplu asta e realitatea. E normal.

Ca să nu mai zic că articole cu titluri și conținut de genul ăsta pur și simplu nu-și au rostul. Sunt penibile dacă încearcă să acuze o generație. Generația nu e o generalizare. Că sunt din ce în ce mai mulți retardați printre noi e partea a doua. Dar să nu generalizăm, repet. Așa cum ție nu-ți place să fii băgat în aceeași oală cu hoț sau tâlhar român în Europa, nici lor nu le place să fie băgați în aceeași oală. Ca să nu mai zic că merită să te gândești cum erai tu și ce făceai tu pe vremea aia.

Da, generația de azi nu va înțelege treburile alea. Fac parte din generația aia. Și mă bucur și îmi amintesc cu drag lucrurile de atunci, dar pur și simplu nu pot să îi suport pe ăia care după o bere sau două încep să zică cu un ton acuzativ ”Pe vremea mea…”. Când eram copii, nici nouă nu ne plăcea de ăia care începeau să ne explice că pe vremea lor era într-un fel sau altul și că ei sunt tari și că nu va mai fi la fel. De ce să facem același lucru acum? Pentru că, recunoașteți, de multe ori vă vine să ziceți ”pe vremea mea…” Nu merită. Hai să evoluăm împreună cu ai noștri copii. Și să ne bucurăm de evoluție.

Și să învățăm din tendințele lor primare atât de simpatice, care de cele mai multe ori ne fac să ne umplem de bucurie și să o luăm de la capăt în fiecare dimineață. Call to action :) : Share dacă ești de acord.

Sursă foto: copii deștepți via Shutterstock